Atat de greu mi-e in cuvinte
Ca sa vorbesc de dorul meu
Caci ce am eu , e-un dor aparte
E-un dor de Sfantul Dumnezeu.

Cum sa exprimi in limba-aceasta
Si in cuvinte-atat de mici...
In vorbe pamantesti, prin oameni,
Ceva ce poti doar ca sa simti ?

Nici dictionarul cel mai mare
Nici omul cel mai intelept
Nu pot gasii in veci cuvinte
A dorului ce-mi arde-n piept.

Oh , dorul meu , sete de apa
E in desertul cel mai greu
Sete ce poate fi-adapata
Numai de tatal meu din cer.

Oh, dorul meu ce-mi da vointa
Sa trec prin lava de vulcan ,
Chiar daca doare-acuma tare
Stiu c-am s-ajung in Canaan.

Cat strig, stie a mea fiinta
Ca sa traiesc pe placul Sau
Caci flacara dorului mare
A fost pusa de Dumnezeu.

Acuma tata, eu iti cer
Ceea ce arde-n pieptul meu
La randul meu sa pot s-ofer
Nespusul dor , un dor de cer...